ASTĂZI – J. 3. aprilie 2025
În momentul în care Isus a murit, El a restabilit părtăşia intimă a omului cu Dumnezeu. Acesta este înţelesul măreţ din Matei 27,50‑51: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi‑a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s‑a rupt în două, de sus până jos». În momentul în care Domnul Isus a murit, Dumnezeu Însuşi a deschis Locul Preasfânt, care fusese închis din cauza păcatului. Această refacere a relaţiei pe verticală dintre Dumnezeu şi om a fost consecinţa morţii lui Isus Cristos. Ultimul Său strigăt şi ruperea perdelei de la intrarea în Sfânta Sfintelor au avut loc în acelaşi moment, motiv pentru care autorul Epistolei către Evrei ne spune: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne‑a deschis‑o El, prin perdeaua dinăuntru adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată» (Evrei 10,19‑22). Acest lucru este valabil pentru noi, cei care credem în Domnul. Prin moartea lui Isus perdeaua dinăuntrul Templului s‑a rupt şi acum avem intrare liberă în Sfânta Sfintelor.